Prin Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 5 – Egalitate de Gen, România s-a angajat alături de alte state, entități private și societatea civilă să elimine inegalitățile, discriminarea și toate formele de violență împotriva fetelor și femeilor până în 2030. Însă, realitatea este că țara noastră se află încă foarte departe de a atinge acest obiectiv. În 2022, România se poziționează din nou la coada clasamentului în indicele egalității de gen, aflându-se pe locul 26 din cele 27 de țări ale Uniunii Europene. Femeile și fetele din România se confruntă zi de zi cu inegalități la locul de muncă, în spațiul public sau privat, în media sau politică.
În contextul muncii, vorbim de relații inegale de putere și control care iau forme diverse, de la hărțuire și violență sexuală, psihologică sau online, până la violență fizică aspura angajatelor. Dar discriminarea și violența de gen pot afecta și bărbații. Peste patru din zece angajaţi români s-au simţit hărţuiţi sexual la locul de muncă cel puţin o dată de-a lungul carierei, o majoritate covârșitoare fiind femei. Eliminarea hărțuirii și a violenței din lumea muncii este esențială pentru realizarea egalității de gen.
Conform legislației naționale din domeniul egalității de șanse, angajatorii nu au doar obligația legală să prevină și să combată fenomenul hărțuirii și al violenței, ci și responsabilitate de a crea un mediu de lucru în care sănătatea psihică și fizică, securitatea și demnitatea angajatelor și angajaților primează, iar orice formă de hărțuirea este sancționată corespunzător.