Potrivit Directivei 2014/95/EU privind raportarea nefinanciară (Non-Financial Reporting Directive - NFRD), toate societățile comerciale care sunt entități de interes public și au peste 500 de angajați, au obligația să prezinte o evaluare a impactului pe care activitatea acestora o are asupra mediului, a aspectelor sociale și a tratamentului aplicat angajaților, dar și privind politicile și eforturile sale privind respectarea drepturilor omului, eradicarea corupției și a mitei și asigurarea diversității. Pentru operatorii economici din aria de reglementare a Ministerului Finanțelor, prevederile NFRD au fost transpuse prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice (OMFP) 1802/2014 și OMFP 2844/2016 (reglementările aplicate de cei care intră sub incidența standardelor IFRS). Din punctul de vedere al ariei de aplicabilitate a cerințelor de raportare nefinanciară, în prezent, la nivel național, prevederile vizează o sferă mai largă decât cea prevăzută de NFRD. Astfel, conform reglementărilor naționale în vigoare, obligația de a prezenta informații nefinanciare revine tuturor entităților care au peste 500 de salariați.
În urma adoptării recente a Pactului Verde European, un pachet de inițiative în materie de politici prin care UE urmărește să atingă neutralitatea climatică până în 2050, a apărut necesitatea de a avea criterii unitare privind raportarea activităților economice care pot fi considerate durabile din punct de vedere al mediului. Totodată, sunt necesare și criterii care să asigure creșterea transparenței și a coerenței clasificării acestor activități, precum și limitarea riscului de greenwashing.
Astfel, în 2020, a fost publicat Regulamentul (UE) 2020/852, aplicabil pentru raportările financiare publicate începând cu 1 ianuarie 2022 pentru exercițiul financiar anterior (2021). Acesta solicită societăților comerciale care aplică NFRD să includă în raportul său nefinanciar și informații cu privire la modul și măsura în care activitățile companiei sunt asociate cu activități economice care se califică drept durabile.
Pentru a putea întocmi această raportare, societățile comerciale trebuie să facă o analiză conform taxonomiei din Regulament și să determine ponderea activităților considerate sustenabile din totalul elementelor financiare.
Regulamentul nu aduce modificări în privința rolului ce revine auditorilor în contextul declarației nefinanciare întocmite de entități, acestora revenindu-le în continuare obligația de a verifica doar dacă s-a pus la dispoziție respectiva declarație nefinanciară. Se anticipează că, în contextul proiectului de directivă privind raportarea de sustenabilitate corporativă (Corporate Sustainability Reporting Directive - CSRD), rolul auditorilor să sporească .
Așadar, cu toate aceste schimbări anunțate la nivel european, se pune întrebarea cum va fi transpusă legislația UE în România și cum vor arăta obligațiile de raportare ale companiilor?
În această ediție SustainAbility School vom afla mai multe informații de la Alexandra Lazăr, Director al Direcției de legislație și reglementări contabile din cadrul Ministerului Finanțelor. Împreună, vom descopri care sunt noile cerințe, ce companii intră sub incidența CSRD și cum va arăta cadrul consolidat de raportare nefinanciară.