Europa, consumatorii și investitorii se declară tot mai preocupați de schimbările climatice și interesați cum anume răspund companiile la această nouă realitate. Responsabilii de CSR sunt primii cărora li se transmite această presiune, iar ei trebuie rapid să inventeze proiecte, să găsească parteneri și, cel mai complicat, să-și convingă proprii colegi că procesele de afaceri trebuie regândite, reașezate și - poate cel mai greu! - măsurate ca impact de mediu. Nu în ultimul rând (dimpotrivă!), să mobilizeze bugete și leadership pentru proiecte de transformare a proceselor în modele noi, cu un impact de mediu mult redus asupra comunității.
Aceste subiecte au ieșit din zona de discuții rezervate ale ONG-urilor și discursului public, s-au transformat în politici publice ,,mainstream” privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și s-au concretizat în obligații pentru industriile și activitățile poluatoare. Ce era înainte un set de direcții de acțiune, a devenit acum lege. Fie că vorbim aici de legislația U.E., numită Green Deal, fie că ne referim la mult mai concretele ,,taxă pentru plasticul nereciclat" sau faimosul ,,sistem de garanție-returnare", realitatea economică se schimbă accelerat.
Unele companii - puține deocamdată - prospectează impactul pe care aceste noi criterii de fundamentare ale deciziei de cumpărare sau finanțare îl vor avea asupra sănătății pe termen mediu și lung a companiei. În timp ce unii fac progrese și eforturi, alții se declară depășiți și păstrează mentalitatea: ,,ce-o fi, o fi".
Pentru cei din prima categorie, încercăm să răspundem la provocarea: ,,De unde să încep?".